“Dacă cineva vrea să vadă cum va arăta viitorul țării, va veni într-o bibliotecă.” Interviu cu dr. Florin Rotaru, Directorul Bibliotecii Metropolitane București

Cu putin timp in urma, Emil Truta, membru de baza al echipei noastre a avut placerea de a sta de vorba cu domnul Florin Rotaru, director al Bibliotecii Metropolitane Bucuresti. Discutia s-a  concentrat pe rolul si imporanta bibliotecii in societate si pe schimbarile pe care bibliotecile de la noi le fac pentru a putea sa-si deserveasca publicul si sa-si indeplineasca menirea.

Va dorim lectura placuta!

Emil:  Cum vedeți dvs. biblioteca? Ce este biblioteca în viziunea dvs?
Florin Rotaru: E prea mult să spun ce este biblioteca în viziunea mea pentru că din antichitate și până astăzi au fost mai multe viziuni și s-a format o viziune acceptată aproape de toți. Concluzia la care am ajuns cu toții de-a lungul secolelor în privința bibliotecii reprezintă acest paradox al bibliotecii. Biblioteca este un spațiu, mă refer la instituția modernă din ultimii 200-300 de ani, un spațiu public. Deci un spațiu deschis unde trebuie să intre publicul, să vină, să se documenteze. Dar acest spațiu public deschis este în contradicție cu meșteșugul, dacă îmi permiteți să îl numesc așa, al lecturii. Lectura este un act individual, este un act care presupune concentrare, însingurare. Deci lectura, actul lecturii practic, este în contradicție cu spațiul gândit pentru bibliotecă. Bineînțeles că îndeosebi arhitecții s-au gândit în toate aceste perioade la găsirea soluțiilor pentru confortul lecturii și suntem astăzi chiar în fața unor construcții de biblioteci unde sunt prevăzute cabine individuale pentru studiu. Sigur că, e normal să fie și spații deschise, mă refer aici mai ales la copii, se simt mult mai bine în grup. Dar pentru lectura dedicată unui învățământ de grad superior și pentru cercetarea științifică au început să se creeze în ultimele decenii spații individuale pentru lectură.

Emil: Dacă ar fi să încercați o definiție a bibliotecii?
Florin Rotaru: Ce să vă spun…și aici este foarte greu să mă opresc la ceea ce s-a spus până acum. E foarte greu ca eu să spun ceva față de ceea ce s-a spus până acum. Biblioteca și definiția bibliotecii, cele două au evoluat împreună odată cu timpul. La începuturi biblioteca era destinată numai inițiaților, era un spațiu închis, cu timpul…s-a ajuns ca în timpurile noastre, așa cum am spus anterior, să fie un spațiu deschis tuturor. Este, dacă vreți, în același timp un spațiu al cercetării, este și un spațiu dedicat plăcerii lecturii, loasirului. Și s-a căutat să se ajungă la un înțeles prin organizarea mai multor tipuri de bibliotecă. Biblioteci specializate, care sunt destinate îndeosebi cercetării științifice, biblioteci publice, cum suntem noi, dedicate tuturor vârstelor, deci de la copii, de la vârsta preșcolară până la vârsta a treia și bineînțeles bibliotecile naționale. Biblioteca este o instituție care de când a apărut și până astăzi nu a putut lipsi omului care vrea să se perfecționeze, fie că e autodidact, fie în procesul de educație. Deci biblioteca este acest intrument fundamental al perfecționării omului și odată cu omul, evident al perfecționării civilizației și dezvoltării culturii.

Emil: Ce motive ar avea un om oarecare să vină la bibliotecă?
Florin Rotaru: Am spus. Dacă are chemare să se perfecționeze vine, nu o are, nu vine. Și nici nu vin aceștia, să știți. Biblioteca nu este un spațiu sau nu este, mai bine spus, o instituție care să oblige pe cineva să intre. Biblioteca are menirea de a avea tot timpul porțile deschise, sigur metaforic spun porțile deschise, porțile deschise în sensul de a putea răspunde cât mai multor solicitări ale utilizatorilor. Asta este menirea ei. Dar intră cine poate. Și cine vrea. Niciodată nu va intra cel care nu are această chemare a autoperfecționării și a perfecționării.

Emil: În timpurile recente filmele au devenit tot mai accesibile, muzica poate și mai mult, internetul pare să cuprindă totul. În acest context, pare oarecum ideea de bibliotecă depășită, sau cum vedeți acest context?
Florin Rotaru: Pare depășită dacă vă gândiți dvs la forma pe care o cunoașteți, aceasta de astăzi, dar nu aceasta de astăzi este forma bibliotecii. Această formă reprezintă o anumită epocă. În antichitate biblioteca, așa cum v-am spus, era un spațiu închis, doar pentru inițiați. Imaginați-vă bibliotecile cu tăblițe de lut, imaginați-vă bibliotecile cu papirusuri, sau cu o combinație între tăblițe de lut cu papirusuri. Deci biblioteca a evoluat tot timpul în funcție de materialul pe care s-a scris, materia pe care s-a scris. S-a scris pe ceramică, s-a scris pe papirus, papirus fie din fibră vegetală, fie din piele de animal. Pe urmă a apărut hârtia, s-a dezvoltat foarte mult cartea odată cu invenția tiparului, a apărut imprimeria. Astăzi, și când a apărut tiparul s-a socotit la fel, că e un mare sacrilegiu această invenție pentru că scrierea și lectura erau privite ca acte sacre. Lectura era numai în picioare până la forma populară a lecturii, să spunem. Tiparul este cel care a adus formele populare, cartea în forma de buzunar, ca să poți s-o transporți cît mai ușor, să-ți fie la îndemână mult mai ușor. El a desacralizat imaginea anterioară a cărții, mă refer la cartea manuscris, la cartea scrisă pe papirus. Iar astăzi ne aflăm în fața schimbării unei alte forme, începem să nu mai scriem numai pe hârtie. A apărut și forma electronică, a apărut acest spațiu virtual, această comunicare în timp real. Sigur că ea e anterioară, internetul a făcut posibilă comunicarea în timp real. Înaintea lui a fost telefonul. Dar formatul electronic, posibilitatea de a accesa în timp real un număr, acum sigur, limitat, dar care totuși cuprinde milioane și milioane de volume, această posibilitate este uriașă. Deci biblioteca nu a dispărut, este o bibliotecă electronică, în alt format. Deocamdată ne aflăm în faza de tranziție. Mai este și biblioteca tradițională la care v-ați referit, împreună cu biblioteca electronică. Dar este indubitabil că viitorul va fi al bibliotecii electronice. Sigur, nu va dispărea cartea imprimată pe hârtie, dar viitorul va fi al bibliotecii electronice.

Emil: Și cum vedeți exact, cum credeți că va arăta o bibliotecă a viitorului? Dezvoltați un pic subiectul acesta, cum credeți că va arăta în viitor?
Florin Rotaru: Sigur că se vor păstra funcțiile actuale, cum s-au păstrat din antichitate până astăzi. Deci va fi funcția fundamentală de depozit pentru păstrarea memoriei umanității. De aceea vă spun ca pentru încă mulți ani de aici încolo imprimarea pe suport hârtie va dura tocmai pentru a păstra memoria scrisă. Până acum nu se cunoaște încă un material mult mai rezistent în timp comparativ cu hârtia. Noi avem hârtie și de 500-600 de ani care a rezistat. Deci noi nu avem în formatul electronic materiale care să reziste atât. Si de aceea hârtia va fi folosită. Deci biblioteca va avea în continuare funcția de depozit. Va reuși să depoziteze, să păstreze aceste lucrări imprimate. Sigur va fi și un depozit în format electronic. Este uluitor, aici este vorba de o memorie fantastică, e foarte greu să păstrezi absolut tot ce apare în format electronic. E problema cu care ne confruntăm, se confruntă toți specialiștii lumii astăzi. Și biblioteca pentru consult va fi biblioteca electronică care și în momentul de față este accesibilă în orice moment al zilei, pe orice meridian, deci această bibliotecă este  prezentă peste tot. La informații, aceasta în format electronic permite chiar informația propriu-zisă, deci la textul propriu-zis al unei lucrări, să adăugăm ceea ce noi numim acum plus-valoare, să adăugăm fie imagini, fie muzică, fie referințe critice, să îmbogățim textul. Biblioteca viitorului astfel o văd, cu informație la care se adaugă foarte multă plus-valoare. Biblioteca va facilita mult, mult mai mult accesul utilizatorilor, comparativ cu fazele precedente.

Emil: Cum o să arate biblioteca în România?
Florin Rotaru: Nu poate să facă excepție de la dezvoltarea umanității în general. Vor fi diferiți pașii, probabil, dar ea nu poate arăta altfel, comparativ cu statele dezvoltate. Deci așa cum va arăta în Statele Unite, în marile state culturale ale Europei, în Asia, așa va arăta și biblioteca românească. În format electronic, în format tradițional încă o perioadă de timp, cu aceleași funcții. Adică trebuie să se coreleze cu ceea ce se petrece în lume pentru că altfel ieși din circuit și vei fi aruncat în haos.

Emil: Cum arată acum sistemul bibliotecilor la noi în România? Cum l-ați caracteriza referindu-vă la standardele internaționale, mai ales la cele vestice? Cum arată biblioteca noastră comparativ cu biblioteca unor state dezvoltate din vest la care ne-am obișnuit să ne referim de cele mai multe ori?
Florin Rotaru: Vedeți, așa cum am spus este o perioadă de tranziție, de mari reforme. Într-un fel ne avantajează pe noi românii, ne avantajează pentru că în forma tradițională la care am făcut referire, noi eram mult în urma statelor europene. Și mă referer în primul rând la spațiile bibliotecilor. Spațiile bibliotecilor din România, comparativ cu cele din occident sunt aproape greu de calificat ca fiind spații de bibliotecă, deci practic nu suportă comparație. Transformările acestea ne-ar permite să recuperăm acești pași în cadrul bibliotecii electronice. Biblioteca digitală, biblioteca virtuală, nu mai poate fi creată altfel față de occident, pentru că sunt niște norme internaționale, niște criterii internaționale, trebuie să fii compatibil. Și atunci sunt programe care trebuie să fie compatibile cu celelalte state, sunt standarde care trebuie să fie compatibile. Deci vrând nevrând acum, chiar și dacă nu am vrea noi tot suntem obligați să ne înscriem în circuitul acesta mondial. Și în privința asta nu vor mai fi diferențe mari. Repet, pașii vor fi. Cât timp introducem noi, facem acest transfer în format electronic, transfer al culturii scrise românești, în cât timp va fi posibilă accesarea asta în spațiul virtual, asta depinde de noi, nu depinde de occident. Și sigur că, cu cât întârziem, cu cât imaginea noastră va fi mai proastă, dar normele internaționale vor trebui respectate, pentru că altfel nu intri în circuit.

Emil: Merg românii în prezent la bibliotecă?
Florin Rotaru: Da, sigur că da. Nu suntem un caz special comparativ cu ce se întâmplă în occident. Ba dimpotrivă aș spune că la noi încă avem o participare, o prezență a utilizatorilor bună comparativ cu occidentul. Mă refer la biblioteca tradițională, pentru că la domeniul bibliotecii digitale într-adevăr suntem mult sub occident. Acolo posibilitățile de accesare a internetului sunt mult mai mari ca la noi, bibliotecile virtuale străine sunt mult mai dezvoltate, comparativ cu ceea ce dezvoltăm noi în Daco-Romanica. Aici suntem depășiți. O cădere a utilizatorului, a prezenței fizice în bibliotecă este de câțiva ani de zile, de peste un deceniu aproape, în occident. Dar, vă repet, ei au răspuns cu dezvoltarea bibliotecii virtuale și accesul la informație există. Dar nu putem să ne plângem, ceea ce trebuie să ne îngrijoreze este viteza cu care vom dezvolta bibiloteca virtuală. Asta trebuie să ne îngrijoreze pentru că aici pierdem pași importanți. Iar astăzi viteza este uluitoare în acest domeniu. Dacă nu ții cât de cât ritmul, riști ca în câțiva ani de zile să fii aruncat în afară.

Emil: Ce rol are biblioteca în viața românului? În prezent mai ales.
Florin Rotaru: Sigur, rolul cel mai important îl joacă în perioada de formare. 75% din utilizatorii bibliotecilor publice, deci nu cum suntem noi, cum am spus, care avem acest spectru larg de la copii până la vârsta a treia, 75%, procentul acesta este reprezentat de elevi și studenți. Deci aici biblioteca ajută foarte mult. Este un factor important în procesul educației din România. În cercetarea științifică s-au pierdut pași importanți. În primul rând a decăzut cercetarea științifică românească, dar în același timp, și fără să se influențeze reciproc, a decăzut și biblioteca de specialitate românească, pentru că nu s-au mai importat cărți din străinătate la nivelul la care trebuie să se importe, s-a acordat din ce în ce mai puțină valută pentru achiziții și este foarte greu. În privința asta am decăzut mult. În rest, mai este o lipsă gravă, să zic așa, în domeniul tehnic, pentru că editurile românești care au apărut după 1990, și defapt nici nu există o editură tehnică privată în România încă în 20 de ani, traduc foarte puțin din domeniul cărții tehnice, din domeniul cărții medicale și aici suntem mult, mă refer acum la cartea în limba română, suntem mult sub așteptările, atât ale studenților din aceste domenii cât și ale profesorilor și ale cercetătorilor din aceste domenii. Sunt lipsuri destul de grave dacă ne gândim la viitor.

Emil: Ați zis și dvs mai devreme că biblioteca este un spațiu public. Am mai auzit și se vorbește în ultima vreme că românii nu au ideea aceasta formată de un spațiu public. Vi se pare valabil acest lucru, că românii nu ar percepe biblioteca ca pe unul dintre spațiile în care se pot duce oricând? Poate că vedeți că românii nu ar fi conștienți de faptul că există această posibilitate?
Florin Rotaru: Nu cred, nu, nu cred. Poate că nu sunt la curent cu serviciile noi care sunt oferite de biblioteci, mă refer, mai ales pentru vârsta a treia, la alfabetizarea aceasta informativă, mă refer la știința de a citi, de a folosi calculatorul, de a folosi posibilitățile pentru a transmite un mesaj în format electronic, de a citi o lucrare în format electronic. Poate aici nu percep bine, dar în schimb, de când sunt mici, vă repet, vin la bibliotecă în general, așa cum v-am spus, 75% ce reprezintă elevi și studenți. Deci vin la bibliotecă și din nevoia de a acoperi bibliografia școlară, de a parcurge bibliografia școlară recomandată de către școală. Ei știu de mici drumul spre bibliotecă, românii. Vă repet, poate serviciile noi create și numai în segmentul acesta, aici într-adevăr s-ar putea să nu perceapă exact.

Emil: În ultima vreme și mai ales cu situația la bacalaureat de anul acesta s-a tot vorbit despre calitatea sistemului de învățământ, despre educație în general la români. Cum credeți că ar putea contribui biblioteca, cum ar putea biblioteca să lucreze în acest context în care toată lumea acuză propriu-zis tot felul de probleme?
Florin Rotaru: După părerea mea, biblioteca ar trebui să joace un rol extrem de important în această fază. Pentru că intr-adevăr, școala românească a decăzut foarte mult în ultimii 20 de ani. Eu sunt convins că nici acum, deci cu tot acest dezastru înregistrat, nici acum nu avem imaginea reală. Eu cred că dezastrul e și mai mare. Biblioteca ar putea să intervină prin organizarea unei biblioteci pedagogice electronice. La ce mă refer: mă refer în primul rând la existența în această bibliotecă digitală a tuturor lucrărilor necesare în bibliografia școlară cu acele adăugări despre care vă vorbeam, așa-numita plus-valoare, astfel încât încât biblioteca să devină un reper pentru fiecare elev. Nu mai caută de exemplu referate după cuvinte cheie. Nu, să de ducă la bibliotecă și biblioteca să poată să îi ofere acest lucru. Deci copilul, elevul, studentul sau cercetătorul să aibă garanția unui lucru temeinic făcut. Aici ar trebui să joace un rol foarte mare. Noi urmărim să preluăm modelul dat, și poate cel mai bun din lume, după părerea mea, modelul Bibliotecii Naționale a Franței care are aceste dosare pedagogice foarte bine făcute. Și începem și noi să facem. De asemenea, ea ar putea să mai ocupe un gol imens prin organizarea de conferințe cu teme care sunt interesante pentru elevi și studenți. Conferințe care să fie postate pe urmă și să poată fi urmărite, ascultate acasă la orice oră, când are posibilitate elevul, conferințe susținute de mari specialiști români pe diferite domenii, astfel încât, față de ce a ascultat el la școală, să poată asculta și opinia unui mare învățat. Pentru că, eu nu am datele ca să pot să exprim o părere formată, să pot să exprim o opinie despre acestă pensionare forțată a multor specialiști. Desigur că majoritatea reacțiilor sunt mai mult generate de sentimentul frustrării. Mari specialiști s-au simțit înlăturați brutal din funcțiile pe care le dețineau ca profesori universitari sau conducători de doctorate. Acești mari specialiști ai noștri pot fi invitați în bibliotecă să susțină conferințe și aceste conferințe video, noi avem deja început acest domeniu, să poată fi privite, ascultate de către elevi și studenți și chiar și de către profesori, acasă. Este o șansă pentru biblioteca românească să își dezvolte capacitatea și să-și ocupe un rol important în societatea românească. Pentru imaginea bibliotecii românești în general este o șansă imensă ce se petrece acum. Din nefericire nu prea se lucrează, sau se lucrează greu, nu sunt bani suficienți, legea drepturilor de autor ne împiedică să venim în mai multe domenii cu informația la zi. Noi nu avem bani să plătim aceste drepturi de autor pentru a posta aceste lucrări în biblioteca digitală a României. Din nefericire, biblioteca nu este încă o prioritate pentru români, pentru cei care au responsabilitatea guvernării.

Emil: Cum se poate schimba acestă situație în bine, înspre direcția pe care ați indicat-o?
Florin Rotaru: Aici sunt multe de spus. Sigur că, dacă doriți măsuri de urgență, ar fi acordarea unui buget suficient, nu un buget foarte mare, dar unul care să permită achiziționarea de drepturi de autor, invitarea unor specialiști sau stabilirea unor parteneriate cu specialiști din străinătate astfel încât să recuperăm timpul pierdut. Dar dacă vreți ca lucru profund, cum văd schimbarea acestei percepții, lucrurile sunt mult mai complicate, mult mai delicate, pentru că e vorba de mentalitate. Noi arătăm cum arătăm pentru că așa e societatea românească din vremuri. Biblioteca românească nu poate face excepție. Societatea românească arată cum arată pentru că asta e mentalitatea noastră românească și biblioteca arată și ea cum arată pentru că asta e mentalitatea românească. A schimba o mentalitate e foarte greu. Astfel încât nu cred că în curând se va schimba această mentaliatate.

Emil: Poate un eveniment de genul Noaptea Bibliotecilor și de altfel și evenimentele pe care le organizați dvs să fie primii pași în direcția acestei schimbări?
Florin Rotaru: Sigur că da. Nu numai că pot fi, după părerea mea, e obligatoriu să fie. Deci orice eveniment cultural de înaltă caliate, pentru că așa privesc acest eveniment pe care îl organizați dvs, ca pe un eveniment cultural de înaltă calitate, atrage atenția și poate contribui la schimbarea mentalității. De aceea, eu văd acești pași, căci probabil o să vă gândiți în viitor și la altceva, acesta poate să rămână unul dintre ei, și în viitor să mai apară și alți pași, toți acești pași sunt obligatoriu de făcut. Dacă vrem să privim cu seriozitate spre viitorul nostru, suntem obligați moral să organizăm astfel de evenimente.

Emil:  Acum mai spuneți-mi despre Biblioteca Metropolitană. Știu că aduceți foarte multe  noutati, printre care și evenimente. Spuneți-mi mai multe despre tot ce organizați.
Florin Rotaru: Repet, noi în primul rând creem și organizăm, desfășurăm programe pentru toate vârstele. Pentru că asta este biblioteca publică. Noi creăm programe pentru copii, pentru preșcolari, îi aducem în cadrul bibliotecii, avem întâlniri cu actori, avem teatru de marionete, tot felul de programe pentru copii. Pe urmă, v-am spus, avem programe pentru elevi și studenți, un ciclu de conferințe pe care le avem postate și pe site-ul nostru. Am creat un centru pentru tineret al Bibliotecii Metropolitane București care să se ocupe cu studiul problemelor. Este coordonat de un sociolog, am și comandat unele cercetări sociologice să putem veni și noi în întâmpinarea problemelor tinerilor noștri, pentru că eu sunt total contrariat de acestă atitudine a majorității românești care privește cu indignare tineretul românesc, de parcă ar fi un tineret adus din altă parte, parcă nu suntem noi responsabili de atitudinea lor. În loc să ne asumăm răspunderea, să îi văd cum își fac o autocritică la televizor sau în alte medii de informare, cum caută să adopte atitudini care să fie ca o contra-pondere a acestei situații, toată lumea se mulțumește să critice, să înjure, să râdă, de parcă tineretul ăsta ar fi fost adus din Marte, de pe Lună. În sfârșit. Ne-am creat un centru pentru tineret în măsura posibilităților noastre pentru a veni în întâmpinarea unor probleme ale tinerilor noștri, pentru că, ne place, nu ne place, viitorul țării le aparține lor. De asemenea, organizăm diferite programe pentru vârsta a treia, care are problemele ei de adaptabilitate la noile tehnologii informatice, la evoluția aceasta fantastică a tehnologiilor. Și atunci organizăm cursuri gratuite pentru alfabetizare informatică, pentru a ști să folosească serviciile oferite de către noi, să corespondeze cu membri ai familiilor lor care sunt plecați în străinătate, fie în excursii, fie chiar pentru a-și căuta un loc de muncă. E o parte foarte largă, ea poate fi oricând studiată, analizată, lăudată sau criticată pentru că toate programele acestea ale bibliotecii sunt prezente în site-ul bibliotecii.

Emil: Există un anumit profil al celui care vine la Biblioteca Metropolitană? Se poate realiza un astfel de profil?
Florin Rotaru: În general, da. Aici vin, așa cum am spus, în proporție de 75% tineri. Și ei practic reprezintă viitorul țării. Sigur că poate fi o părere subiectivă, dar în opinia mea, dacă cineva vrea să vadă cum va arăta viitorul țării, va veni într-o bibliotecă. Biblioteca este o parte a viitorului și nu întâmplător majoritatea zdrobitoare sunt tinerii. Deci profilul este al unui tânăr studios. Așa cum v-am spus mai înainte, niciodată nu vin copiii care nu au chemare pentru studiu, vin cei care vor să facă ceva în viață, care vor să învețe, care vor să se autoeduce, care vor să își dezvolte cunoștiințele și care au ambiția să facă ceva în viață. Aceasta este biblioteca și acesta e profilul. Este impus de acest procent zdrobitor al numărului elevilor și studenților.

Emil: Care sunt cele mai valoroase colecții ale Bibliotecii Metropolitane?
Florin Rotaru: Ca în orice bibliotecă, cea mai valoroasă, dacă vă gândiți la valoarea culturală, o reprezintă colecția de cărți rare și manuscrise. Sigur, noi nu ne putem compara cu Biblioteca Academiei Române, care practic este biblioteca națională a României, ea deține majoritatea zdrobitoare a lucrărilor de patrimoniu. Dar avem și noi serii de lucrări, de manuscrise chiar, valoroase, cu care ne mândrim. Și în rest, puteți să râdeți, dar pentru noi o valoare mare o reprezintă, tot din punct de vedere cultural, intelectual, în contra-pondere, poate contrazicându-mă cu ce am spus, cărțile noi, de ultimă dată, mai ales cărțile străine pe care putem să le aducem în țară. Este o bucurie pentru noi atunci când reușim să răspundem solicitărilor unor cercetători români, unor studenți români, care ne roagă: cumpărați-ne și nouă cartea acesta. Sunt grupuri de studenți care vin și ne roagă: cumpărați-ne și nouă cartea aceasta și atunci când putem să o aducem în țară este o mare satisfacție. Deci, dacă vreți, și aceasta este o colecție valoroasă, alături, bineînțeles, de cartea veche și manuscrisele vechi pe care le avem.

Emil: Dați-ne câteva exemple și de manuscrise și cărți vechi și apoi de carte nouă.
Florin Rotaru: Sigur, voi părea subiectiv, dar după părerea mea, ceea ce mă fascinează pe mine cel mai mult din colecția noastră este un manuscris de Ion Creangă. Manuscrisele lui Ion Creangă sunt rarisime, într-o proporție de peste 80% au fost distruse. Și unul dintre aceste manuscrise se află în colecția noastră. Un manuscris superb. Desigur, avem manuscrise Caragiale, avem manuscrise Ion Caraion, Liviu Rebreanu. Acesta , datorită rarității manuscriselor Ion Creangă, este poate perla noastră, dacă e să ne referim la manuscrise. La cărțile de ultimă apariție, sunt multe. Ultima dată am achiziționat pentru doi cercetători români, desigur lucrarea o cereau și pentru a fi folosită de către studenți, cercetătorii fiind și profesori în același timp, o enciclopedie de neurologie, în 5 volume, o lucrare apărută în Statele Unite. Erau foarte interesați, nu puteau să și-o achiziționeze, studenții nici atât și cel puțin acești specialiști din domeniul neurologiei și neurochirurgiei românești au fost foarte bucuroși atunci când am putut să aduc această enciclopedie în țară. Dar sunt multe, de ordinul zecilor. Nu avem un buget mare și atunci răspundem cerințelor. Când ne cer mai mulți și vedem că acea lucrare reprezintă interesul unui grup mai mare, atunci evident și noi, din puținii bani pe care îi avem căutăm să o cumpărăm și să o aducem în țară.

Emil: Atât am avut să vă întreb. Vă mulțumesc mult.
Florin Rotaru: Și eu vă mulțumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>