“Oamenii nu mai vor numai să iasă să mănânce mici și să bea bere, vor să citească, vor să asculte o muzică bună, vor să discute, vor să interacționeze…” Interviu cu Mireille Radoi, Directoarea BCU Bucuresti

Seria discutiilor prilejuite de Noaptea Bibliotecilor continua cu un interviu pe care Mireille Radoi, directoarea Bibliotecii Central Universitare Carol I din Bucuresti, i l-a acordat lui Emil Truta. Despre noile evenimente pe care  BCU le ofera bucurestenilor, despre zona wi-fi din jurul bibliotecii, despre strada C.A. Rosetti ca spatiu public si despre multe altele puteti citi mai jos.

Lectura placuta!

Interviu cu Mireille Rădoi, Directoarea Bibliotecii Central Universitare Carol I

Emil: Ce este biblioteca în viziunea dvs?
Mireille Rădoi: Biblioteca în viziunea mea este mai mult decât o bibliotecă în termenii ei clasici, este mai mult decât un depozit în care cititorul poate să intre și să-și caute singur calea către lecturile dorite sau necesare. Ea trebuie, chiar dacă nu este încă, să devină un pol viu care să iradieze tendințe în viața culturală a orașului. Și spun asta pentru că biblioteca este astăzi aflată în fața unei provocări majore și anume aceea de a-și redefini profilul, încât să se repoziționeze și să devină mult mai atractivă și să devină prin evenimentele pe care le organizează dar și prin modul în care își organizează colecțiile și activitatea în interior, un creator de cunoaștere și nu doar un clasic depozit de carte. Creator de cunoaștere, creator de cultură, în care oferta să fie mult mai aporape de profilul celui care îi trece pragul.

Emil: Ce motive ar avea un om de rând să vină la bibliotecă?
Mireille Rădoi: Așa cum spuneam, dincolo de a se adăpa de la izvoarele cunoașterii fie că este îndrumat de profesor, în cazul nostru, fiind BCU, 85% din utilizatori sunt studenți. Prin urmare, fie pentru că este trimis de nevoile de informare pe care le are în cadrul procesului de învățământ, fie că e nevoit să consulte baze de date pe care nu le găsește în altă parte, BCU făcându-și din achiziția de baze de date un obiectiv important, pentru că doar astfel putem să ținem pasul cu celelalte oferte de resurse electronice. Consultarea unor cărți rare, a unor ediții bibliofile, pe care nu le poți găsi decât în biblioteci, sau a unor enciclopedii destul de scumpe astfel încât să nu fie la îndemâna oricui. Carte străină, de asemenea, periodice, deci colecțiile de periodice, care iar sunt aproape prohibitive pentru o persoană care ar avea nevoie să le consulte, și ne facem un titlu de glorie din a susține continuitatea colecțiilor pe care le avem în priviința periodicelor. Asta pe de o parte. Pe de cealaltă parte, în cazul BCU, oricine este poftit să participe la dezbateri, la lansări de carte, la expoziții de pictură, la proiecții de film, la concerte în aulă, la piese de teatru, sau așa cum s-a văzut în săptămâna ce tocmai s-a încheiat și în care am organizat Strada de Carte, să-și procure unele cărți cu discount, pentru că a fost organizat și un târg de carte. Intenționăm dealtfel să mai organizăm astfel de evenimente.

Emil: În ultima vreme filmele au devenit tot mai accesibile, muzica poate chiar mai mult, internetul pare să cuprindă totul. Pare conceptul de bibliotecă oarecum depășit?
Mireille Rădoi: Dacă biblioteca rămâne doar un templu în care doar în mod sacru este celebrată cunoașterea și nu se adaptează la mijloacele de informare moderne, la introducerea tehnologiilor de vârf și dacă nu resușeste să devină mult mai flexibilă, da, ea nu mai este atractivă. Dar dacă ține pasul și vine la întâlnirea cu tânărul în cazul nostru, pentru că așa este profilul utilizatorului de BCU, atunci ea poate să fie un trend-setter. Poate să fie un spațiu de socializare, poate să fie cool să vii la bibliotecă. Și asta ne dorim noi să facem.

Emil: Cum credeți că va arăta biblioteca viitorului?
Mireille Rădoi: Biblioteca viitorului e direct legată de cum va arăta societatea viitorului. Sigur că va rămâne o notă retro întotdeauna în priviința bibliotecii, mai ales în cazul Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, care are 120 de ani de tradiție și deci nu este o bibliotecă tânără, chiar dacă a trecut prin etape și etape ca oricare altă instituție din țara noastră. Deci va avea pe de o parte o dimensiune retro și prin asta chiar poate să fie atractivă uneori. Pe de altă parte, de la proiecții 3D, sau până la introducerea unor audio books, e-books, sau facilitarea accesului la baze de date din alte puncte din București decât unitatea centrală sau filialelel noastre, pentru că avem 15 filiale în toate facultățile Universității București. Are pe de o parte o dimensiune clasică, dar și o bibliotecă virtuală, dar și o bibliotecă vie, o instituție de cultură care să umple unele goluri din viața culturală a orașului, lucru pe care nu văd ce altă instituție ar putea să îl facă.

Emil: Mai spuneți de aceste goluri, explicitați. Cam la ce goluri vă referiți?
Mireille Rădoi: Mă refer la absența sau hai să spunem penuria de evenimente culturale de calitate care să se adreseze tinerilor și nu numai, dar în primul rând lor, și unde întâlnirea cu anumite personalități, dialogul direct cu unii autori, sau participarea la anumite conferințe, care să nu aibă nota snoabă și formală de altădată, ci deschisă și proaspătă pe care ne-o dorim. Evenimene de tipul Strada de Carte, neconvenționale, dar în care să se îmbine artele într-un mod armonios, evenimente în care fiecare să se găsească reprezentat într-un fel sau altul și pe care alte instituții nu le organizează. Avem fie muzee în paradigma clasică și care poate nu se mișcă destul de repede în a oferi mijloace interactive de consultare a exponatelor. Avem ateneu, avem teatru, dar ele merg oarecum pe formule mai clasice. Noi încercăm să fim un pic mai rapizi și oferim cu acces gratuit în aulă filme, muzică, teatru, dezbateri, în formate mult mai noi și mai creative.

Emil: Din perspectiva dvs. care ar fi trei elemente sau caracteristici ale unui eveniment cultural de succes?
Mireille Rădoi: Calitatea participanților.

Emil: A invitaților sau a publicului?
Mireille Rădoi: În primul rând a invitaților, căci apoi fiecare tip de invitat își va găsi tipul potrivit de public. Apoi eleganța și rafinamentul în inserarea acestui eveniment într-un context care să îl avantajeze, cum a fost cazul Străzii de Carte în timpul festivalului Enescu, sau deschiderea Bibliotecii Central Universitare Carol I în Noaptea Muzeelor. Deci alegerea momentului și a circumstanței și marketarea lui, folosind facebook, folosind rețele de socializare, folosind mijloacele de comunicare ale participanților pe care ți-i dorești. Deci nu doar trimiterea unui comunicat de presă sau faptul că l-am anunțat pe site, ci o manieră mai complexă, o abordare mai poliscopică.

Emil: Cum ați caracteriza bibliotecile din România, sistemul actual de biblioteci?
Mireille Rădoi: Sistemul actual de biblioteci din România cuprinde câteva tipuri mai de biblioteci. Bibliotecile centrale universitare, cele 4, care sunt sub autoritatea Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, din București, Iași, Cluj și Timișoara, au un anumit profil pentru că au colecții enciclopedice, pentru că se adresează în principal studenților, cercetătorilor, deci sunt indici solubili legați de viața academică. În cazuri fericite, cum e cazul BCU București, având și infrastructura culturală de eveniment, se pot organiza foarte multe evenimente conexe, de exemplu lansări de carte în aulă, sau conferințe, sau proiecții. Deci acesta e un tip de bibliotecă care îndrăznesc să sper că se mișcă un pic mai repede, fiind mai aproape de tineri și cumva la presiunea unui anume fel de cerere trebuie să vină cu o ofertă mai diversificată. Apoi avem dacă vreți bibliotecile de sub Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, adică Biblioteca Națională, Biblioteca Academiei, ce se adresează unui alt tip de public și au o altă logică, dacă mi-e permis să spun așa. Prin urmare, Biblioteca Academiei are colecții foarte valoroase, foarte rare, dar și accesul este mult mai restrictiv, nu oricine poate să meargă la Biblioteca Academiei. Pe când, în cazul BCU, accesul este deschis oricui, chiar și șomerilor, chiar și pensionarilor. Practic, ne comportăm ca o bibliotecă publică. În cazul Bibliotecii Naționale iar profilul este altul. Ea funcționează ca un depozit instituțional, unde fiecare carte editată, publicată în România trebuie să ajungă. Deci este o referință, dincolo de orice, știi că acolo se găsesc toate cărțile. Noi ne selectăm colecțiile în funcție de nevoile studenților. Ori în cazul BNR, ei nu gestionează bugetul la fel de creativ, pentru că nu sunt obligați să facă asta deoarece oricum cărțile intră în colecțiile lor. Avem apoi bibliotecile aflate sub autoritatea consiliilor locale, județene, a autorităților publice locale, cum e în București Biblioteca Metropolitană cu toate filialele ei, sau cum sunt bibliotecile județene. Ele sunt biblioteci publice, deci targetează un public mult mai amplu, au o altă logică și alte surse de bugetare. Oricum, în conformitate cu legea bibliotecilor din România, toate aceste biblioteci au posibilitatea legală de a obține și resurse extrabugetare prin realizarea de astfel de evenimente, prin închirierea de spații. Și atunci e o libertate mai mare a managerului, a directorului de bibliotecă decât în cazul altor instituții, să își găsească resurse, să își construiască instrumente astfel încât să se modernizeze. Ar fi foarte mare nevoie în România de o comunicare mai mare între aceste tipuri de biblioteci și o coordonare, așa încât nevoile de digitalizare pe care le are la ora de față resursa de informare și documentare, fie că e vorba despre cărți vechi, fie că e vorba despre cărți noi, despre lecturi fundamentale sau manuscrise să fie împlinite. Dacă ne-am coordona mai bine eforturile, n-am folosi resursele puține pe care le avem pentru digitalizare așa încât să avem pe de o parte suprapuneri și pe de altă parte să rămână colecții neacoperite. Eu cred că e nevoie de multă prioritizare și de coordonare a eforturilor. Resursele bugetare sunt alea care sunt. Trăim vremuri de restriște pentru economie în general, pentru cultură și educație în special și atunci puținele resursele materiale pe care le avem ar trebui foarte bine folosite, încât să fie eficient pentru acest obiectiv numit digitalizare pentru că, așa cum ziceam, biblioteca viitorului va avea fără doar și poate și o dimensiune virtuală.

Emil: Merg românii la bibliotecă?
Mireille Rădoi: Poate o să vă surprindă răspunsul meu. Da, merg românii la bibliotecă, merg fie ca în Noaptea Muzeelor când ne-au trecut pragul 2000 de persoane, fie ca în tururile ghidate pe care le-am avut în perioada Străzii de Carte, fie cei peste 20 000 de utilizatori pe care îi avem în lunile de vârf, septembrie – octombrie, sau în perioada sesiunilor din aprilie – mai. Cel puțin la Biblioteca Central Universitară Carol I, merg românii.

Emil: Cum se reflectă relația cu biblioteca în caracterul românului?
Mireille Rădoi: Așa cum se reflectă relația cu orice act și demers cultural, adică educația într-un orizont axiologic autentic n-are decât să te pregătească pentru a fi mai deschis, pentru a fi mai tolerant, pentru a fi mai flexibil mental, pentru a face față provocărilor pe care societatea actuală le pune în fața tuturor cu o viteză pe care nu ne-am fi închipuit-o și pe care n-ar fi estimat-o nimeni. Asta v-o spun și ca sociolog. Așa cum lustruirea minții în general are un rol fundamental în profilul unei persoane, așa văd și rolul bibliotecii.

Emil: Se vorbește tot mai mult în ultima vreme de faptul că sistemul educațional ar fi la pământ, a fost și tevatura cu bac-ul. Cum ar putea bibliotecile să joace un rol la remedierea acestei situații?
Mireille Rădoi: Bibliotecile au două roluluri fundamentale din punctul meu de vedere în procesul educațional și acum vorbesc mai ales despre bibliotecile centrale universitare care sunt sub autoritatea Ministerului Educației, deci își propun per se să facă parte din procesul educațional. Deci pe de o parte din punctul de vedere formal, oferind colecțiile necesare, oferind condițiile de lectură unde tânărul să se regăsească, să nu se simtă într-un spațiu străin, ci să se simtă confortabil și să-și găsească poate și un spațiu de socializare și de comunicare cu ceilalți colegi care vin la bibliotecă. Pe de altă parte cred foarte mult în rolul complementar pe care evenimente non-formale, nu le zic informale ci le zic non-formale, care sunt evenimente cultural-educaționale, le poate organiza o bibliotecă și prin astfel de evenimente pot pune în fața tinerilor, dincolo de orice, modele, oameni, repere, cu care ei să se identifice și să interacționeze și prin asta cred că poate să vină în completarea demersului formal la sala de curs pe care îl are în mod obișnuit procesul educațional. Deci să încercăm să ne adresăm și caracterelor și personalității și atitudinilor pe care tinerii le caută prin oferirea de spații de interacțiune directă cu astfel de modele, personalități. Săptămâna trecută am avut o lansare de carte cu Horia Roman Patapievici, acum două, am avut o dezbatere cu Gabriel Liiceanu, mâine aducem un autor ceh de mare succes, Tomas Sedlacek, care va conferenția și va face lansarea unei cărți care deocamdată nici nu e apărută în limba română. Deci încercăm să fim sincron și să aducem oamenii la întâlnirea directă cu cititorul.

Emil: Poate să fie și Noaptea Bibliotecilor unul din aceste evenimente de care ați zis că poate contribui la acestă schimbare ?
Mireille Rădoi: Da, este foarte importantă acestă inițiativă pentru că în primul rând deschide porțile și aduce în actualitatea vieții culturale educaționale faptul că bibliotecile există, ca nu sunt niște insule închise în sine și că suntem aici nu doar pour les connaisseurs, ci ca sa ne bucurăm împreună de frumos, de adevăr și de bine.

Emil: Care sunt cele mai valoroase colecții pe care le are BCU?
Mireille Rădoi: Din păcate noi suntem literalmente o bibliotecă Phoenix, pentru că, probabil că știți, în decembrie 1989, aproximativ 500 000 de unități de inventar, fie că e vorba despre cărți dar și despre hărți, despre manuscrise, despre ediții bibliofile, despre colecții rare pe care biblioteca le-a avut, au fost distruse, au ars în incendiu, au dispărut, au fost maltratate. Pur și simplu nu le-am mai avut. Deci colecțiile noastre de carte rară suferă dramatic. Dealtfel, în ultimele luni am postat pe site-ul nostru un apel către toți cunoscătorii și iubitorii de carte rară, care au cunoștiință despre cărți care sunt pe cele două liste pe care noi le-am postat, cărți care au dispărut în acele nopți cumplite, să ne dea de veste pentru a încerca să ne reconstituim colecțiile bibliofile. Peste 10 000 din cele 500 000 pe care le-am pomenit au fost carte rară, românească și străină, începând cu 1400 și asta ne doare și astăzi. Pe de altă parte însă, da, avem câteva exepmlare unicat. Intenționăm să organizăm și o expoziție de carte rară tocmai pentru a oferi tinerilor posibilitatea de a ști că ele există aici. De obicei încercăm să nu le expunem decât în condiții speciale pentru a le proteja. Dealtfel acesta este unul din criteriile extrem de importante în prioritizarea nevoilor de digitalizare pentru că ele nu pot fi tratate cu ușurința cu care consulți o altă carte, fiind elemente de patrimoniu național și internațional.

Emil: Există și cărți foarte noi care sunt numai aici, care sunt scumpe, de specialitate?
Mireille Rădoi: Cred că da. Nu știu să vă răspund cu exactitate, pentru că nu știu în ce măsură au fost achiziționate și de alte biblioteci, dar cu siguranță avem enciclopedii care se găsesc numai în Biblioteca Central Universitară Carol I.

Emil: Ați putea încerca un profil al cititorului care vine la BCU?
Mireille Rădoi: Tânăr, interesat de cunoaștere, de performanță și cu un spirit liber.

Emil: Dvs. ați zis despre Strada de Carte. Mai zice-ți-ne și despre alte evenimente pe care le mai pregătiți.
Mireille Rădoi: V-am tot zis despre Strada de Carte pentru că tocmai s-a încheiat și a fost fără precedent din punct de vedere al amplorii evenimentului. Din octombrie avem un proiect cultural de educație muzicală, lunea, în aula BCU, cu intrare gratuită, în colaborare cu Radio România Cultural. Vom face practic o stagiune de muzică de cameră și care cred că va fi bine venită, cu începere de la ora 19. Nu va fi în fiecare luni, ci odată la două săptămâni. I-am și spus dealtfel Lunaria. De asemenea, tot aula BCU este implicată în Sonoro, în festvalul de muzică. Pe 13 noiebrie avem un concert Sonoro. Vrem să organizăm și o săptămână de film. Am avut în cadrul Străzii de Carte proiecții de la Transilvania Film, dar ne gândim acum să facem un proiect în care să ne concentrăm asupra unor filme artistice, unor filme documentare, dacă vreți un fel de cinematecă. Vrem de asemenea să organizăm o sală destinată celor mai noi tipuri de tehnologii, tablete interactive, proiecții 3D, holograme și așa mai departe și care să fie deschisă permanent. Avem câteva seri dedicate arhitecturii, avem un parteneriat cu mai multe publicații de profil și ne propunem să ne implicăm activ în educația pentru calitatea vieții urbane așa cum se cade într-o capitală europeană. De Crăciun sigur vom organiza poate un târg frumos în jurul statuii. Am reușit, și asta chiar vă rog să subliniați, să avem zonă wi-fi în tot perimetrul de la statuie până la biserica Boteanu, pe tot C.A. Rosetti. Deci pe afară se poate sta liniștit cu un laptop în mână și consulta. În aulă de asemenea este zonă wi-fi, deci încercăm să fim în pas cu lumea. Un festival de muzică de chitară vrem de asemenea să organizăm. Avem multe în plan.

Emil: Acum un pic legat de Strada de Carte. Cum a fost să organizați un eveniment de o asemenea amploare?
Mireille Rădoi: Foarte greu, cu foarte multă muncă, cu mută determinare, cu multă energie și cu credința că poți să muți și munții pentru că toată lumea a considerat că este imposibil, în primul rând să obțină aprobările pentru asta, ceea ce a fost cvasi-imposibil. S-a dovedit că am reușit în lupta asta. Pe de altă parte, din nou, subliniez, nu a fost luat nici un ban de la buget, deci totul a fost făcut cu banii companiilor private care au ales să ne susțină de la prima ediție pentru că ne-am declarat deciși să organizăm în fiecare an asta. Feedback-ul editurilor, al expozanților a fost extraordinar, au vândut mai mult ca la un târg clasic, deci la Bookfest, sau oricum în măsuri comparabile. Ori aici a fost prima ediție, a fost în stradă, au avut un stand destul de mic, comparativ cu ce se întâmplă la Romexpo. Avem un caiet al Străzii de Carte în care au fost consemnate impresii și ele sunt mai mult decât încurajatoare. Lumea s-a bucurat, lumea a venit. La întrebarea cum a fost, a fost greu, dar suntem mulțumiți că ne-am mâncat vara pentru asta, pentru că am reușit să aliniem planetele așa încât să oferim bucureștenilor altceva.

Emil: De ce există din ce în ce mai multe evenimente culturale? A fost și Strada, festivalul Enescu, sunt tot felul de nopți. Pare că sunt tot mai multe evenimente culturale. De ce credeți?
Mireille Rădoi: Pare că sunt tot mai multe, dar tot insuficiente pentru că e din ce în ce mai mare nevoia de astfel de evenimente, festivaluri. Problema e ca ele să fie de calitate, adică atâta vreme cât nu se transformă într-un bâlci în care oamenii nu se regăsesc sunt bine venite și e nevoie de tot mai multe. Tocmai de aceea, cred că e o nevoie organică la care se răspunde, de aceea cred că se organizează. Oamenii nu mai vor numai să iasă să mănânce mici și să bea bere, vor să citească, vor să asculte o muzică bună, vor să discute, vor să interacționeze, vor să vadă niște proiecții de calitate, vor să înțeleagă cine sunt, vor să trăiască la fel în București cum se trăiește la Praga, sau la Londra, sau la Paris și atunci din acest motiv avem tot mai multe astfel de evenimente.

Emil: Putem zice că e o tendință a românilor, a bucureștenilor de a cere tot mai multe astfel de evenimente?
Mireille Rădoi: Cred că este un semn de maturizare necesară a energiilor culturale pe care orașul le-a tentat în cei 20 de ani post-decembriști, în care au existat multe căutări și care cred că acum iată se coagulează într-o formulă mai coerentă și cumva s-a maturizat și cererea și oferta de astfel de evenimente de calitate.

Emil: Strada de Carte a fost un evenimet de tip stradă pietonală. Vorbiți-ne un pic despre conceptul de spațiu public. Adică a fost un important eveniment care a avut un spațiu public deschis pietonilor.
Mireille Rădoi: Am fost ieri în Herăstrău, ca să încep așa. Am strâns Strada de Carte și eram răpusă pentru că a trebuit să monitorizez buna încheiere a tuturor lucrărilor și am mers în Herăstrău pentru a mă bucura și de ce au organizat alții sau de ce oferte există în altă parte a orașului și vă spun că era o aglomerare de nedescris. Încă o dată se reconfirmă ipoteza că e nevoie de astfel de camere urbane, dacă vreți. În țesutul orașului e nevoie de cât mai multe de astfel de spații delimitate în care să nu te simți agresat nici de prostul gust, nici de poluare, fie că e fonică, fie că e aerul irespirabil al eșapamentului și în care te poți exprima și te poți bucura de carte și arte, ca să zic așa, relaxat, în care te poți destinde și nu te simți expulzat într-un spațiu unde nu te regăsești. Deci foarte mulți dintre cei care ne-au dat feedback pe Strada de Carte ne-au întrebat de ce nu o închidem tot timpul, de ce nu măcar sâmbăta și duminica. E nevoie în centrul orașului definit de repere culturale și nu repere economice și nu repere politice de un astfel de spațiu unde să se regăsească și cei care nu vor neaparat să participe la mitinguri de factură mai puțin elaborată.

Emil: Și de ce nu s-ar putea închide?
Mireille Rădoi: Noi o să susținem această inițiativă. Am încercat cumva Strada de Carte ca un pilot project dacă vreți, pentru că sigur că au fost și nemulțumiți de trafic și așa mai departe. Dar suntem siguri că, cu un pic mai multă atenție la reorganizarea și redirijarea traficului n-am face decât să inventăm și noi ceea ce au toate capitalele. Revin la Praga, sau Viena, sau oriunde ne raportăm la capitale cu viață culturală bogată. Barcelona! Sunt spații pietonale ample unde șoferii s-au obișnuit cu asta și nu mai protestează nimeni și lumea se bucură. Ori nu știu de ce acolo ne place dar la noi suntem foarte reticenți când se implementează. Bref și să închei paranteza, bazânu-ne pe Strada de Carte și pe reacțiile oamenilor la asta, vom iniția un astfel de demers încercând să obținem aprobările pentru închiderea lui C.A. Rosetti. Sper să nu mă înjure șoferii încă de pe acum, dar ne-am asumat deja asta.

Emil: O să fie oricum un pas înainte. Eu atât am avut să vă întreb. Vă mulțumesc mult.
Mireille Rădoi: Și noi vă mulțumim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>