“O scoala fara o biblioteca nu exista” Interviu cu Carmen Pesantez-Pozo, directoare Biblioteca Pedagogica Nationala “I.C. Petrescu”

Seria din acest an a interviurilor prilejuite de Noaptea Bibliotecilor se incheie cu discutia pe care Emil Truta a avut-o cu  doamna Carmen Pesantez-Pozo, directoare a Bibliotecii Pedagogice Nationale “I.C. Petrescu”. Aflati mai jos ce comori ascunde, in umbra Cismigiului, Biblioteca Pedagogica.

Lectura placuta!

Emil: Ce este biblioteca in viziunea dumneavoastra?
Carmen Pesantez-Pozo: Biblioteca.. Biblioteca, in primul rand, consider ca este un lacas de cultura, un lacas de educatie, un lacas nu doar al cartilor – ci un lacas de informatie, pe orice suport s-ar afla ea; este, de asemenea, un loc de intalnire al oamenilor de cultura, un loc de intalnire al iubitorilor de acest gen de institutie culturala – o intalnire mai mult sau mai putin formala, in functie de tipul de evenimente care se petrec, un loc de dezbatere, un loc de intalnire al ideilor, as putea spune, si ca sa folosesc cuvintele unora dintre colaboratorii mei – un punct cheie al societatii. Eu cred ca o biblioteca este o institutie extrem de importanta in orice societate ar fi, mai mica sau mai mare, intrucat, fara existenta unui astfel de centru, nu ar putea evolua societatea ; si, cu parere de rau, spun ca poate multi dintre noi nu inteleg acest rol cheie, pilon, al bibliotecii intr-o societatEmil: informarea tinerilor, in primul rand, pornind de la varstele fragede. Eu vorbesc despre aceasta, avand in vedere ca biblioteca noastra este o biblioteca pedagogica, dar este de asemenea o biblioteca enciclopedica, cuprinzand materiale si informatii din toate domeniile cunoasterii si atunci este important sa formezi un utilizator de la varsta frageda, pornind de la prescolar, trecand prin zona de scolar, gimnaziu, colegiu s.a.m.d. Mie mi se pare ca se poate face foarte usor comunicarea dintre oameni prin biblioteca. Am vazut ca avem in ultima vreme foarte multe parteneriate, nu doar cu institutii de cultura similare bibliotecii, sau institutii de educatie, ci cu foarte multe ONG-uri, chiar firme, cum sunteti chiar dumneavoastra cu acest proiect, Noaptea Bibliotecilor . Este foarte important ca putem sa extindem acest gen de relatii, si atunci consider ca acest lucru ii atrage mai mult pe oameni. Trebuie sa le aratam ca biblioteca este si altceva decat un fond de carte, prafuit, sau mai putin prafuit; cred ca depinde in anumita masura si de cel care gestioneaza acest fond si de maniera in care prezinta colectia si ceea ce poate sa ofere institutia in sine. Noi avem un gen de biblioteca in care am incercat sa mentinem un soi de armonie intre vechi si nou – avand astfel in vedere ca activam intr-o cladire veche – a fost nobiliara, a apartinut marelui si cunoscutului avocat Istrate Micescu, acesta biblioteca existand de 131 de ani, dintre care 51 de ani in aceasta vila. Asa cum si Eminescu si multi altii au iubit biblioteca – multi dintre ei s-au stins intr-o biblioteca, am avut angajati care si-au petrecut aici o mare parte a vietii lor, sau au pornit de aici si au ajuns pe o scara sociala inalta, reusind sa isi castige un statut si o recunoastere in fata publicului. De aceea spun, biblioteca este un salas al cartilor, un lacas de cultura, un loc al intalnirii, al dezbaterilor, al intalnirii ideilor si, in primul rand, o cheie a educatiei. Asa cum atunci cand spunem educatie spunem scoala, familie, societate, biblioteca este veriga care face legatura in aceasta insiruire, creeaza un lant care nu trebuie sa fie niciodata rupt.

Emil: Ce motive ar avea un om de rand sa vina la biblioteca?
Carmen Pesantez-Pozo: Hai sa spunem ca dintr-o simpla curiozitate, sa spunem ca nu este asa un avid de cunoastere, sau un mare iubitor de lectura. Dar in general, bibliotecile, si mai ales bibliotecile mari si importante isi au locatia intr-un spatiu deosebit. Ati vazut ca in toate colturile lumii cele mai frumoae spatii sunt alocate acstui gen de institutii. Sunt fundatii, luam exemplul Bibliotecii Carol I – care este in locul unde au fost fundatiile Carol I, noi avem aceasta vila nobiliara, biblioteca nationala va primi in curand un spatiu extraordinar de frumos, pe baza unor proiecte europene – pana acum desfasurandu-si activitatea in vechea bursa. Deci sunt unele dintre cele mai frumoase cladiri din punct de vedere arhitectural, fiind considerate in mare parte monumente istorice ale oraselor si ale tarii in general; astfel valorificam institutia pornind de la cladire, de la spatiul in care se afla, dupa care mergem mai departe pe fondul de carte, pe servciile pe care le ofera si pe zona aceasta de relationare educational-culturala. Unii utilizatori nici nu stiau macar ca biblioteca se afla aici, aceasta avand foarte multa verdeata si confundandu-se cu arborii din Parcul Cismigiu, nu i se vad clar inscriptiile. Si astfel au trecut, din intamplare, prin fata bibliotecii si au citit pe banner si pe inscriptii ca este o biblioteca, si s-au gandit ca ar fi interesant sa intre sa vada despre ce e vorba; altii chiar au avut nevoie de carti, carti pe care nu le gaseau la targuri sau in edituri la vremea respectiva, pentru copii, pentru ei insisi, pentru un studiu. Au fost si utilizatori din cu totul alte domenii decat cel educational, din zona firmelor, a functionarilor publici, care au nevoie de materiale si au fost extrem de incantati ca am putut sa-i servim, pentru ca am dat aceasta libertate de a oferi abonamente si intrare in biblioteca si dumnealor. Sau chiar un studiu la sala – poate au avut nevoie sa-si faca un proiect, lucrand de pe propriul laptop sau folosind echipamentul si tehnologia bibliotecii si astfel au fost extrem de incantati de acest lucru avand in vedere ca parteneriatele noastre le-au oferit si aceasta sansa. Apoi, bineinteles ca, vin multi in perioada vacantelor si de asemenea turisti, care trec, viziteaza centrul Bucurestiului, viziteaza Cismigiul incercand sa ia o gura de aer curat si observa astfel turlele bibliotecii. Multi turisti au aceasta educatie a bibliotecii, ei sunt de mici dusi la biblioteca si au un respect extraordinar pentru aceasta institutie. Pentru ei acestea sunt si muzee – unele biblioteci avand si colectii de carti foarte rare. De exemplu, biblioteca noastra are o sectiune numita ‘Muzeul Pedagogic’, este singurul muzeu pedagogic de acest gen din tara, datand din 1910. din pacate nu avem un spatiu in care obiectele sa fie expuse si pretuite asa cum trebuie, in schimb ne ocupam de expozitii itinerante, fie avem schimburi cu muzee din tara, sau cu alte biblioteci si valorificam o parte din colectiile acestea prin vitrinele noastre sau cu ocazia anumitor evenimente. Avem carti din domeniul stiintelor educatiei, manuale vechi, reviste extrem de importante, carti rare ale unor mari pedagogi, sunt colectii pe care noi le-am primit de-a lungul timpului, nu colectii intregi, dar parte din colectii ale unor mari pedagogi, cum ar fi I. C. Petrescu, dupa care a si fost numita biblioteca noastra, Iosif Gabrea, Constantin Narli; apoi avem tablouri, monede, plachete, peneluri, calimara. Odobescu are aici la noi un penel din lemn de ulm. Si de aceea strainii vin aici si sa vada biblioteca, si muzeul, sa vada cum a evoluat institutia de acest gen in tara noastra. Alt motiv ar fi ca lumea vine chiar sa citeasca ceea ce le place in ce sali de lectura doresc , avem o sala foarte moderna, ‘Sala Americana’ – aici vin si cititori mai in varsta, dar si foarte multi tineri are lucreaza la proiecte; sala este un centru de resurse proiectat in asa maniera incat sa ofere tehologie de ultima ora. Aici se tin workshopuri si dezbateri. Avem si o sala de lectura mai mica, avand iesire cu balcon, in care oamenii pot sa ia o gura de aer. De asemenea avem sala aceasta care a fost candva cabinet de studiu si biblioteca personala a avocatului Istrate Micescu, noi i-am pastrat numele in onoarea avocatului; este o sala de documentare strict pentru cercetatori care pune la dispozitie doar carti in limbi straine, carti din domeniul pedagogiei, psihologiei si stiintelor educatiei, dar ea functioneaza si ca sala de conferinte, purtand amprenta arhitectului cristofor cerchez. Noi incercam sa valorificam toate spatiile bibliotecii in functie de evenimentele pe care le desfasuram. Un alt motiv este ca oamenii vin si pentru evenimente, pentru relationare spre deosebire de acum 50 de ani in urma, cand oamenii erau mult mai tipicali, erau acei soareci de biblioteca. De multe ori noi am oferit carti pentru bibliografia scolara si pentru programele de bacalaureat din editii mai vechi, care au ajutat foarte mult.

Emil: Filmele sunt din ce in ce mai accesibile si muzica la fel, parca internetul ajunge sa cuprinda totul. Pare, in acest context, conceptul de biblioteca oarecum depasit?
Carmen Pesantez-Pozo: N-as zice, pentru ca tocmai vorbeam de noua tehnologie. Oamenii mai comozi isi iau laptopul cu ei oriunde, sau isi iau telefonul mobil si asculta muzica rupandu-se de realitatea din jur. Este bine pe de-o parte, ei sunt minunati si extraordinari in ceea ce fac, consider ca acesta generatie s-a nascut intr-un context genial, in aceasta zona a tehnologiei. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa dam la o parte biblioteca, pentru ca inca mai sunt oameni care folosesc biblioteca, inca mai sunt tineri care vin cu placere la biblioteca. Noi avem acum cabinete de studiu, aceste centre de cercetare si resurse. In scoli, conform unui proiect din 2008 s-au dezvoltat, pe langa biblioteci, aceste centre de documentare si informare. Este vorba de un centru care ofera in primul rand tehnologie moderna, ofera spatiu de auditie, o pinacoteca, spatiu de conferinte, spatiu de creare a proiectelor. Astfel, utilizatorii au posibilitatea de a asculta muzica, sau de a viziona un film. Din pacate noi nu avem inca derulat acest proiect de digitizare, vom porni, probabil, in momentul in care vom face parteneriate si cu alte biblioteci.

Emil: Cum ati vedea biblioteca viitorului?
Carmen Pesantez-Pozo: Eu cred ca fiecare manager vede biblioteca viitorului putin subiectiv. In biblioteca viitorului eu as vedea un spatiu modern dar armonizat cu partea traditionala. As putea combina in asa maniera incat sa dea bine in arhitectura urbana, in arhitectura biblioteconomica. Mergand la cateva conferinte in tari din vest, m-a impresionat in special Franta, prin armonizarea vechiului cu noul in arhitectura oraselor – cam asa as vrea si eu sa fie intr-o biblioteca. Sunt multi utilizatori care vor sa puna mana pe o carte sa o pipaie, sa ii vada culoarea, dar sunt si tineri carora le place sa rasfoiasca o carte dar apoi prefera o forma digitizata, mai ales pentru rapiditatea informatiilor. Desigur ca va fi greu sa pastram atata informatie printata – noi acum ne confruntam cu lipsa de spatiu, asa ca vom fi nevoiti sa achiziotionam cate un singur exemplar sau numai doua. Consider ca in viitor ar fi bine sa existe un singur soft care sa lucreze la nivel national si pe care sa-l poti accesa de oriunde. In felul acesta se evita si achizitiile inutile, stiind deja in ce biblioteca se afla o anumita carte. Cred ca acesta ar fi un progres extraordinar.

Emil: Cum ati caracteriza bibliotecile din Romania?
Carmen Pesantez-Pozo: Eu consider ca au ajuns la un stadiu destul de dezvoltat si ca in acest sistem al bibliotecarilor, al documentaristilor si informaticienilor ne putem bucura de un statut inalt al bibliotecii si de faptul ca institutia aceasta a reusit sa se ridice si sa-si impuna acest rol datorita oamenilor care o deservesc si, bineinteles, datorita publicului pentru ca e ca un spectacol – tu, ca artist, oferi, insa daca nu exista un public, un target care sa primeasca, munca ta este inutila. Acelasi lucru se intampla si cu bibliotecile, tu oferi niste servicii, niste materiale, un spatiu, oferi bucuria de a impartasi, o informatie – fie ea si persoanala. Noi avem si asociatii ale bibliotecarilor, exista mai multe asociatii printre carEmil: Asociatia Bibliotecilor si Bibliotecarilor din Romania ( ABBR), Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor publice din Romania (ANBPR). Eu consider ca intre aceste biblioteci, in ciuda unor dificultati, exista o unitate si am fost extrem de bucuroasa cand am vazut ca la conferinte ale anumitor asociatii sunt invitati personalitati si reprezentanti ale celorlaltor asociatii. Deja comunicarea este mult mai buna si pe mine lucrul acesta m-a bucurat nespus de mult. Eu persoal sunt membra a doua asociatii dar consider ca scopurile sunt comune, chiar daca poate suntem diferiti prin anumite legaturi de substanta dar scopurile sunt aceleasi. Noi de multe ori am spus ca biblioteca e un spatiu unde te poti regasi chiar cand treci prin momentele dificile ale vietii, nu stiu daca multi au experimentat aceasta zona a vietii.

Emil: Merg romanii la biblioteca?
Carmen Pesantez-Pozo: Eu sustin ca merg, insa foarte putin comparativ cu alte tari. Acum depinde si de scopul pentru care merg la biblioteca – merg strict sa citeasca, sa imprumute rapid materialele si sa le ia acasa, sa acceseze electronic, sa studieze intr-o sala unde e liniste, o sala de lectura. Eu lucrez aici din 1998, dar sunt colegi care si-au petrecut o viata intreaga in biblioteca si mi-au impartasit din experienta personala, spunandu-mi ca, pe vremuri, custozii nu faceau fata cererilor. Insa nu ne putem pune piezis istoriei, pentru ca lucrurile evolueaza; daca intradevar vom fi nevoiti sa ne robotizam, va trebui sa tinem pasul si cu acest lucru.

Emil: In ultima vreme s-a vorbit tot mai mult despre sistemul educational, cum ca ar fi din ce in ce mai aproape de colaps. Ar putea fi bibliotecile un pas inainte spre depasirea acestei situatii?
Carmen Pesantez-Pozo: Bibliotecile sunt intradevar o veriga a acestui sistem. Eu consider ca o scoala fara o biblioteca nu exista, societate fara biblioteca nu exista, asa cum intr-o casa nu se poate sa nu ai macar o carte pe care s-o citesti. Noi am incercat de fiecare data sa ne ridicam la inaltimea evenimentelor care se produc, adica sa fim in pas cu evenimentele educationale, fie ca a fost vorba de legea invatamantului, de bacalaureat, de proiecte legate de intrarea in UE, de problematica si situatia actuala a invatamantului din ziua de astazi – ce se poate face ca sa depsim aceasta situatie, cum putem sa perfectionam cadrele didactice. De multe ori dezbaterile care le organizam au ca invitati si elevi. Este foarte important ca ei sa auda si sa transmita si bineinteles si profesorii care ii insotesc, sau anumiti reprezentanti ai lor.

Emil: Poate fi si Noaptea Bibliotecilor un atu in evolutia bibliotecilor?
Carmen Pesantez-Pozo: Negresit! Eu de cand am primit pe e-mail propunerea dumneavoastra si in urma discutiilor pe care le-am purtat, consider ca este un proiect extrem de important, un proiect care trebuie salutat de intreaga societate. Mi-a placut ca ati introdus atat biblioteci cat si institute culturale si chiar o parte dintre muzee care au dorit la randul lor sa se alieze acestui proiect, cat si ONG-uri. Eu apreciez foarte mult efortul acesta si mai ales faptul ca acest proiect a fost derulat si propus de tineri, de aceea am tinut sa mentionez si cand am facut promovarea, ca este un exemplu avand in vedere anul prin care trecem, considerat anul voluntariatului. Foarte multi au venit in intampinarea acestui proiect fara nicio pretentie si si-au oferit sprijinul lor de orice fel, iar pe mine ma bucura acest fapt. Eu sper sa fie o reusita atat a proiectului in general, cat si pentru fiecare institutie. Fiind prima editie, as dori ca acest proiect sa fie ca si in cazul noptii muzeelor, un proiect care sa se deruleze anual si sa fie asteptat cu nerabdare.

Emil : Imi puteti da cateva exemple de colectii valoroase pe care biblioteca le detine ?
Carmen Pesantez-Pozo: Da, in primul rand este colectia pedagogica, care ii da si numele de pedagogie si stiintele educatiei, unele dintre cele mai importante programe scolare, didactici, manuale din toate domeniile de invatamant, pornind de la carti rare pana la carti aduse la zi, carti atat in limba romana, cat si in limbi de circulatie. Celalalt aspect este cel enciclopedic, avem carti din domeniul literaturii, artei, stiintei. Foarte importanta este colectia de documente de patrimoniu, documente vechi precum “Cazania lui Varlaam”, “Biblia de la Bucuresti”, carti de invatatura, albume. Aceasta colectie se afla depozitata intr-un fond aparte, specific cartilor de patrimoniu, iar alta colectie se afla in cadrul sectiunii muzeului pedagogic.

Emil: Care sunt cele mai de impact si vechi carti de pedagogie?
Carmen Pesantez-Pozo: Avem carti de la 1700 pana in zilele noastre. Acestea sunt carti in limbi straine, foarte multe enciclopedii, albume. Cea mai mare parte este depozitata in cadrul salii de documentare, dar o alta parte in cadrul muzeului pedagogic, cum am mai si spus. Avem si ceva cartografie, materiale pe suport audio-video, exista un domeniu larg prevazut pentru studiul limbii engleze, carti care sunt dedicate literaturii americane, colectii dedicate subiectelor curente. Avem si o sectiune pe care am intemeiat-o lucrand de mai mult timp, insa oficial a luat nastere in anul 2000, sectiunea indiana. S-a dorit aceasta sectiune deoarece de-a lungul timpului am avut si experti in cultura si civilizatia indiana. Avem carti de referinta, carti in limbile engleza, romana, hindi, sau bengali.

Emil: Ne-ati putea crea un profil al cititorului care vine aici?
Carmen Pesantez-Pozo: Am putea imparti cititorii in mai multe tipologii: tipologia dascalului, tipologia elevului sau studentului si o tipologie a unui cititor oarecare. Tipologia dascalului este a aceluia care vine si studiaza intens, care este si cercetator, care vrea sa ai multa rabdare, sa ii oferi in detaliu cat mai multe informatii si care se asteapta sa dea peste un bibliotecar foarte bine avizat si bine pregatit in domeniul respectiv, desigur orice utilizator vrea sa aiba de-a face cu un bibliotecar bine avizat, sa-i puna la dispozitie informatia rapid, corect si pertinent. Si, desigur, sa gasesti acea bunatate si deschidere, plecand de la momentul in care ai pasit pe pragul bibliotecii, si asta urmaresc si eu ca manager.

Emil: Ce alte proiecte sau evenimente mai pregatiti in afara de Noaptea Bibliotecilor?
Carmen Pesantez-Pozo: Inainte de acesta vom avea o conferinta foarte importanta pentru noi, de nivel national si international, avem invitati de seama din SUA – 4 americani si o doamna de origine romana dar stabilita in SUA – ei sunt specialisti in domeniul biblioteciilor, al stiintelor informarii si al biblioteconomiei. Vor conferentia la sfarsitul lunii septembrie pe domeniul acesta de formare profesionala si noile tendinte in lume, dar in special cu exemplificari de experiente din SUA si Canada. O sa fie o conferinta foarte interesanta la care vom avea invitati manageri de institutii similare bibliotecilor, de centre de educatie si cultura, de ministere, profesori din domeniu si studenti de la facultatile de specialitate si de la liceele cu profil vocational si desigur toti cei care sunt interesati si de aceasta zona. Dupa Noaptea Bibliotecilor vom avea un proiect pe parcursul a 2 zile, cu tema acorata in experienta depasirii perioadei de criza prin care trec bibliotecile, impartasita de un manager al unei biblioteci importante din Germania. E vorba de 2 zile de workshopuri, de dimineata pana seara, in care se vor intalni cei mai importanti manageri de biblioteci, membri ai ABBR si cativa profesori importanti, cu directorul institutului Goethe si cativa asistenti de acolo. Ester un workshop in special dedicat managerilor si celor din marketing. Ulterior vom avea alte proiecte noi, lansari de carte, conferintele educatiei, parteneriate cu Academia Daco-Romana si multe alte proiecte se afla pe lista de asteptare.

Emil: Eu atat am avut sa va intreb, va mutumesc mult!
Carmen Pesantez-Pozo: Si eu!

3 thoughts on ““O scoala fara o biblioteca nu exista” Interviu cu Carmen Pesantez-Pozo, directoare Biblioteca Pedagogica Nationala “I.C. Petrescu”

  1. An imppressive share! I’ve jusst forwarded this omto a colleague whoo had
    been conucting a llittle research on this. And he in fadt ordered me dinner due to the fact that I stumbled upon it foor him…
    lol. So let mme reword this…. Thanks ffor thee meal!!
    But yeah, thsnks ffor spending time to tslk about thhis matter here on yourr internet site.

    Also visit my weeb blog :: usa (Antonia)

  2. I believe this is one of the most vital information for me. And i am happy reading your article. However want to observation on few general issues, The web site style is ideal, the articles is truly great : D. Excellent activity, cheers

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>